LICENȚIÁT, -Ă, licențiați, -te, s. m. și f. Persoană care a obținut o licență (1). [Pr.: -ți-at] – Din fr. licencié, it. licenziato.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LICENȚIÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care a obținut diplomă de licență. [Sil. -ți-at] /<fr. licencié, it. licenziato
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LICENȚIÁT, -Ă s.m. și f. Posesor al unui titlu sau al unei diplome de licență. [Pron. -ți-at. / cf. fr. licencié].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LICENȚIÁT, -Ă s. m. f. posesor al unui titlu, al unei diplome de licență. (< fr. licencié, it. licenziato)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LICENȚIÁT adj., s. titrat. (Un tânăr ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

licențiát s. m. (sil. -ți-at), pl. licențiáți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LICENȚIÁ, licențiez, vb. I. Tranz. (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [Pr.: -ți-a] – Din fr. licencier (după licență).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A LICENȚIÁ ~éz tranz. rar (persoane) A da afară dintr-o funcție, dintr-un post ca fiind necorespunzător; a concedia; a elibera; a destitui. /<fr. licencier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LICENȚIÁ vb. I. tr. A concedia, a da afară din serviciu pe cineva. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. licencier, it. licenziare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LICENȚIÁ vb. tr. a concedia pe cineva din serviciu. (< fr. licencier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A licenția ≠ a angaja
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Licenția ≠ a numi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

licențiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. licențiéz, 1 pl. licențiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. licențiéze; ger. licențiínd (sil. -ți-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

licențiat, -ă, licențiați, -te s. m., s. f. (glum.) absolvent de liceu.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink