LIBOV s. n. (Învechit și arhaizant) Afecțiune puternică, dragoste, iubire, înflăcărare, pasiune. I-au pîndit femei... ca să-i ademenească... dar s-a dovedit că filozofii au de asemenea și o alcătuire ce nu cunoaște libovul. SADOVEANU, D. P. 110. Acei copaci nalți și mîndri, marturi cu a lor umbrire, De dezmierdări, de voroave, de libov și de iubire. CONACHI, P. 102. ◊ Expr. A fi cu libov = a fi simpatic, plăcut, atrăgător. Înțeleg că ești bărbat cu libov și cu inima ca pînea. SADOVEANU, N. P. 53.