LIBERALISM s. n. 1. Curent politic și ideologic născut în perioada luptei duse de burghezie împotriva feudalismului și a monarhiei absolute și care revendica instaurarea unui regim parlamentar constituțional; acest curent devine cu timpul profund reacționar, trădînd principiile egalitare arborate altădată și luptînd deschis împotriva proletariatului revoluționar. Să luăm unul din mijloacele prin care cei din banda falsului liberalism au reușit a fi trimiși în parlament. DEMETRESCU, O. 195. Se întreprinsese publicarea unei foi literare... dar vîntul pe atunci nu sufla la liberalism; ideile noastre nu erau gustate de... guvern care... suprimă foaia. NEGRUZZI, S. I 334. 2. Atitudine de îngăduință excesivă față de greșelile altora. În raportul la congresul al XIX-lea al P.C.U.S. tovarășul Malenkov arată că organizațiile de partid trebuie să ducă o luptă hotărîtă împotriva liberalismului și nepăsării față de greșelile și denaturările ideologice, pentru ridicarea vigilenței revoluționare față de orice abatere de la marxism-leninism. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 7.