leșina [At: URECHE, L. 181 / Pzi: leșin / E: nct] 1 vi A-și pierde temporar cunoștința ca urmare a unei stări maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emoții puternice etc. 2 vi A resimți o stare de slăbiciune puternică provocată de foame sau de sete. 3 vt (Rar; d. diverși factori exteriori) A produce o stare de leșin (1). 4 vi (Îe) A ~ de râs A râde foarte tare.