LESPEDE, lespezi, s. f. Placă de piatră naturală, de dimensiuni mari, de obicei cu suprafața în formă de poligon, cu care se acoperă mormintele, se pavează aleile etc. V. dală. Îndată am lăsat toate acolo, acoperindu-le cu lespezi de piatră, ca să nu le fure vîntul ori țarca. SADOVEANU, N. F. 169. Zîmbind s-așază fata aproape de fîntînă Pe-o lespede de marmur, privind cu gîndul dus La gura de balaur ce-azvîrle apa-n sus. COȘBUC, P. I 52. Pe lespezile calde de pe marginea șoselei, șopîrle aurii, culcate la soare, clipesc somnoros. VLAHUȚĂ, O. A. II 135. Vinul amestecat cu sînge, făcuse o baltă pe lespezile salei. NEGRUZZI, S. I 152. ◊ Fig. La un geam pe care sara timpurie A-nceput să puie lespedea ei sură. D. BOTEZ, P. O. 95. ♦ Piatră lătăreață. Albia adîncă a pîrăului era presărată cu lespezi văroase. SADOVEANU, O. VII 39. Șuvoiul își sfărîma apele străvezii și reci de lespezi tăiate din ce în ce mai colțurat. C. PETRESCU, S. 215.