lemnuș, s.n. – (bot.) Lemnul Domnului (Artemisia abrotanum): „De-aici până-n Seleuș / Tot îs corciuri de lemnuși” (Bârlea, 1924, I: 201). – Din lemn (< lat. lignum „lemn, copac”) + suf. -uș (Scriban, DEX, MDA); calc de structură după germ. (Reib)holz sau (Zünd)holz (Frățilă, 2006).