LEMNUȘ, lemnușe, s. n. (Reg.) 1. Chibrit. 2. (Bot.) Lemnul-Domnului. [Pl. și: lemnușuri] – Lemn + suf. -uș.

lemnuș sn [At: LM / Pl: ~e / E: lemn + -uș] 1-4 (Reg; șhp) Lemnișor (1-4). 5 (Trs) Chibrit (1). 6 (Ban; Mol) Băcan pentru colorat ouă Si: (pop) roșeală, (reg) scorțișoară. 7 (Reg) Huludeț la războiul de țesut. 8 (Reg) Bețișor cu care se răsucește frânghia ferăstrăului pentru a întinde pânza Si: codar, pană, (reg) încordător, struneală, sucitor. 9 (Mol) Bețișor cu care se împinge dopul la pușca de soc. 10 (Mol) Cataramă rudimentară formată dintr-o bucățică de lemn crestată, în care se prinde capătul bârnețului de la izmene Si: babă (35). 11 (Mol; la un joc de copii) Băț despicat la un capăt, în a cărui despicătură se pune o piatră care trebuie aruncată cât mai departe, printr-o smucitură puternică. 12 (Bot; reg; șîc ~-verde) Lemnul (89)-Domnului (Artemisia abrotanum). 13 (Bot; reg) Răghitan (Lythrum salicaria). 14 (Bot; reg) Arșinic (Lychnis calcedonica). 15 (Bot; reg; îc) ~-de-apă Cătină mică (Myricaria germanica). 16 (Zlg; Trs) Liliac (Plecotus auritus sau Nyctalus noctula).

LEMNUȘ, lemnușuri, s. n. (Reg.) 1. Chibrit. 2. (Bot.) Lemnul-domnului. – Lemn + suf. -uș.

LEMNUȘ, lemnușuri, s. n. 1. (Regional, uneori determinat prin «de chibrit») Băț de chibrit, chibrit. El își aprinse țigara și puse lemnușul de chibrit în cenușernița ce sta pe pat, lîngă el. SLAVICI, N. I 265. Lemnușele erau jilave, iască n-aveau să scapere. RETEGANUL, P. III 42. 2. (Bot.) Lemnul-domnului. De la noi pînă la Cluj, Viorele și lemnuș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 305.

lemnuș n. Bot. lemnu-Domnului.

lemnúș n. (d. lemn). Mold. Bacan, lemn roș, haematóxylon campechiánum, un arbore din America Centrală. Se vinde în așchiĭ mărunte și servește la colorat ouăle, ĭar în medicină scoarța luĭ se dă ca astringent contra diareiĭ cronice. Trans. Lemnu Domnuluĭ, un copăcel. Chibrit.

!lemnuș (reg.) s. n., pl. lemnușe

lemnuș (reg.) s. n., pl. lemnușe/lemnușuri

lemnuș s.n., pl. lemnușe / lemnușuri

lemnuș (plantă) s. m. (s. n.), pl. lemnuși (lemnușuri)

lemnuș, -șe.

LEMNUȘ s. v. chibrit, cordar, fus, întinzător, lemnul-domnului, răchitan, strună.

lemnuș s. v. CHIBRIT. CORDAR. FUS. ÎNTINZĂTOR. LEMNUL-DOMNULUI. RĂCHITAN. STRUNĂ.

lemnuș, s.n. – (bot.) Lemnul Domnului (Artemisia abrotanum): „De-aici până-n Seleuș / Tot îs corciuri de lemnuși” (Bârlea, 1924, I: 201). – Din lemn (< lat. lignum „lemn, copac”) + suf. -uș (Scriban, DEX, MDA); calc de structură după germ. (Reib)holz sau (Zünd)holz (Frățilă, 2006).

lemnuș, -uri, s.n. – (bot.) Lemnul Domnului (Artemisia abrotanum): „De-aici până-n Seleuș / Tot îs corciuri de lemnuși” (Bârlea 1924 I: 201). – Din lemn (< lat. lignum) + -uș.