2 intrări
17 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LEHĂMETUIT, -Ă, lehămetuiți, -te, adj. (Reg.) Lehămetit. – V. lehămetui.
LEHĂMETUIT, -Ă, lehămetuiți, -te, adj. (Reg.) Lehămetit. – V. lehămetui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lehămetuit, ~ă a [At: CONTEMPORANUL V, 1/291 / V: ~hem~ / Pl: ~iți, ~e / E: lehămetui] (Reg) 1 Plictisit. 2 Dezgustat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEHĂMETUIT, -Ă, lehămetuiți, -te, adj. (Mold.) Lehămetit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEHĂMETUI, lehămetuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se lehămeti. – Lehamete + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LEHĂMETUI, lehămetuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se lehămeti. – Lehamete + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lehămătui v vz lehămetui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lehămetui vr [At: CONTEMPORANUL V, 2/390 / V: (rar) ~hemăt~, ~hem~ / Pzi: ~'esc / E: lehamite + -ui] (Reg) 1 A se plictisi. 2 A se lehămeti (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lehemetui v vz lehămetui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lehemetuit, ~ă a vz lehămetuit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEHĂMETUI, lehămetuiesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se lehămeti. Atuncea cînd a văzut el cît drum mai are... pînă la apa Prutului, s-a lehămetuit și s-a hotărît să se lase. SADOVEANU, B. 251. Lumea se lehămetuise să-l mai invite. C. PETRESCU, O. P. I 229.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lehă- și lehemetésc, -tuĭésc și -tisésc (mă) v. refl. (d. lehamite). Mold. nord. Mă plictisesc, mă scîrbesc grozav. Mă lehămetesc cuĭva, îĭ ajung absolut nesuferit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lehămetui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă lehămetuiesc, 3 sg. se lehămetuiește, imperf. 1 sg. mă lehămetuiam; conj. prez. 1 sg. să mă lehămetuiesc, 3 să se lehămetuiască; imper. 2 sg. afirm. lehămetuiește-te; ger. lehămetuindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!lehămetui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se lehămetuiește, imperf. 3 sg. se lehămetuia; conj. prez. 3 să se lehămetuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lehămetui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lehămetuiesc, imperf. 3 sg. lehămetuia; conj. prez. 3 sg. și pl. lehămetuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LEHĂMETUIT adj. v. dezgustat, îngrețoșat, plictisit, sătul, săturat, scârbit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lehămetuit adj. v. DEZGUSTAT. ÎNGREȚOȘAT. PLICTISIT. SĂTUL. SĂTURAT. SCÎRBIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEHĂMETUI vb. v. dezgusta, îngrețoșa, sătura, scârbi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lehămetui vb. v. DEZGUSTA. ÎNGREȚOȘA. SĂTURA. SCÎRBI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
lehămetuit, lehămetuităadjectiv
etimologie:
- lehămetui DEX '98 DEX '09
lehămetui, lehămetuiescverb
-
- Atuncea cînd a văzut el cît drum mai are... pînă la apa Prutului, s-a lehămetuit și s-a hotărît să se lase. SADOVEANU, B. 251. DLRLC
- Lumea se lehămetuise să-l mai invite. C. PETRESCU, O. P. I 229. DLRLC
-
etimologie:
- Lehamete + sufix -ui. DEX '98 DEX '09