Definiția cu ID-ul 1325622:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lehămetui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă lehămetuiesc, 3 sg. se lehămetuiește, imperf. 1 sg. mă lehămetuiam; conj. prez. 1 sg. să mă lehămetuiesc, 3 să se lehămetuiască; imper. 2 sg. afirm. lehămetuiește-te; ger. lehămetuindu-mă