LEHĂMETUÍT, -Ă, lehămetuiți, -te, adj. (Reg.) Lehămetit. – V. lehămetui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEHĂMETUÍT adj. v. dezgustat, îngrețoșat, plictisit, sătul, săturat, scârbit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEHĂMETUÍ, lehămetuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se lehămeti. – Lehamete + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEHĂMETUÍ vb. v. dezgusta, îngrețoșa, sătura, scârbi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lehămetuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lehămetuiésc, imperf. 3 sg. lehămetuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lehămetuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink