legiuire sf [At: BIBLIA (1688), 430¹/11 / Pl: ~ri / E: legiui] 1 (Asr) Hotărâre prin lege (38). 2 (Asr) Acțiune prin care ceva capătă caracter de lege (38). 3 (Asr) Stabilire a ceva ca normă. 4 (Jur; îrg) Cercetare a ceva în calitate de judecător. 5 (Îrg) Apreciere din punctul de vedere al prevederilor legale. 6 (Îrg) Decizie în urma unor dezbateri juridice. 7 (Jur; Trs; înv) Judecare.