LEGISLATIV, -Ă, legislativi, -e, adj. Referitor la legi, la legiferarea legilor, la elaborarea și la adoptarea lor. ◊ Organ legislativ (și substantivat, n.) = organ care are împuternicirea de a elabora și a adopta legile. Putere legislativă = parte a puterii de stat, care, prin parlament, realizează conducerea țării. Consiliu legislativ = consiliu care cercetează proiectele de lege și contribuie la îmbunătățirea și definitivarea lor. – Din fr. législatif.