legalitate sf [At: (a. 1848) URICARIUL, X. 12 / Pl: (nob) ~tăți / E: fr légalité] 1 Caracter a ceea ce este în conformitate cu legea Si: (îvr) legitate (1), (îvr) legiuință (2). 2 Principiu potrivit căruia toate organele, organizațiile și instituțiile de stat sau obștești și cetățenii sunt obligați să respecte, în activitățile lor, legea (38). 3 (Iuz; îs) ~ socialistă (sau populară) Principiu fundamental al dreptului socialist. 4 (Iuz; îas) Metodă principală a statului pentru îndeplinirea funcțiilor acestuia, apărarea ordinii economice, sociale și de stat și a drepturilor și libertăților democratice. 5 (Îe) A intra (sau a reintra) în ~ A se conforma legilor (38) în vigoare. 6 (Îe) A fi în ~ A fi în conformitate cu legile (38) în vigoare. 7 Organizare a unui stat pe baza legilor (38). 8 Ansamblu al legilor (36) unui stat.