LEASĂ², lese, s. f. Desiș mare într-o pădure, mărăciniș. Șuieră mierlița, strigă cucu-n leasă: Cucule, azi-noapte m-am visat mireasă. IOSIF, P. 58. Cu rîturile întinse... [mistreții] dau năvală prin leasă și prin mocirlă. ODOBESCU, S. III 110. Să abătu într-o leasă dă mărăcini. ȘEZ. III 33. ♦ Desișul ramurilor unui singur copac. Pluta astupă astfel, cu leasa ramurilor ei, și deschiderea de jos a viroagei. GALACTION, O. I 297. Un dafin o umbrește Sub leasa-i înflorită. MACEDONSKI, O. I 18.