zmeoaică s.f. 1 (în mit. pop.) Personaj feminin reprezentînd o întruchipare fabuloasă a forțelor răului, fiind imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale; mama sau femeia zmeului; zmeoaie. Să știi, stăpîne, că acea flacără este muma zmeilor și a zmeoaicelor (FIL.). 2 (bot.) Plantă erbacee, perenă, din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, ramificată, înaltă pînă la 2 m, cu franzele mari, penat-compuse și cu florile albe sau purpurii, dispuse în umbele mari (Laserpitium latifolium). • pl. -ce. și smeoaică, zmăoaică s.f. /zmeu + -oaică.

ZMEOAICĂ, zmeoaice, s. f. 1. Personaj feminin fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaică.

ZMEOAICĂ, zmeoaice, s.f. 2. Plantă erbacee cu tulpina erectă, înaltă și păroasă, având frunze lunguiețe, ascuțite și flori mici, albe sau purpurii; somnoroasă. 3. (Fig.) Iapă tânără și iute.

ZMEOAICĂ ~ce f. 1) (feminin de la zmeu) v. ZMEU. 2) fig. Iapă tânără și iute. 3) Plantă erbacee cu tulpina erectă, înalță și păroasă, având frunze lunguiețe, ascuțite și flori mici, albe sau purpurii; somnoroasă. /zmeu + suf. ~oaică

zmeoaică s. f., g.-d. art. zmeoaicei; pl. zmeoaice

zmeoaică s. f., g.-d. art. zmeoaicei; pl. zmeoaice

ZMEOAICĂ s. 1. (MITOL. POP.) (pop.) zmeoaie. (O ~ din basme.) 2. (BOT.; Laserpitium latifolium) (reg.) somnorel, somnoroasă, zmeoaie.

ZMEOAICĂ s. v. splinuță.