lapidaritate s. f. Conciziune ◊ „Impresia stilistică dominantă pe care opera lui Caragiale o sugerează, în mod curent, e – fără îndoială – extrema ei conciziune, lapidaritatea ei strictă.” Cont. 11 V 62 p. 3. ◊ „Marele poet ambiționează uneori să se exprime filosofic, și atunci enunțurile lui sunt mai puțin coerente decât oricând, chiar dacă impun unui exeget avizat, ca G.T., prin lapidaritate.” R.lit. 3 II 72 p. 13. ◊ „Nici lapidaritate care duce la sărăcirea de sens, nici dezmăț calofil, metaforită fără funcție. Încifrare nu este egal adâncime.” Săpt. 12 IV 85 p. 2 (din lapidar + -itate; DN3, DEX-S)