LANTERNĂ, lanterne, s. f. 1. Felinar. În înserarea vaporoasă Ca o lanternă rotundă de foiță roșie... apare uriașă Luna. CAMIL PETRESCU, V. 25. La poartă o lanternă... arde și se clatină la fiecare bătaie de vînt. ANGHEL-IOSIF, C. L. 134. ♦ (Uneori determinat prin «de buzunar» sau «electrică») Lampă mică portativă, care funcționează cu baterie electrică. Undeva, la spatele lor... țîșni lumina unei lanterne. CAMILAR, N. I 76. Vanea soldatul uitase să strămute dintr-o tunică într-alta... lanterna electrică. C. PETRESCU, Î. I 3. ◊ Lanternă venețiană = lampion. Lanternă magică = aparat (care a stat la baza cinematografiei) care proiectează pe o pînză albă, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimată pe o placă fotografică. 2. Turn mic, cu ferestre sau cu deschideri laterale, așezat pe acoperișul unui edificiu monumental, pe o cupolă, pe un dom etc. pentru a permite pătrunderea aerului și a luminii.