Lainici pl. 1. pisc al Carpaților în jud. Gorjiu; 2. (sau Vulcan), trecătoare de importanță strategică, deschisă de Jiu, stabilește comunicațiunea între Olt și Transilvania; 3. mânăstire în trecătoarea Lainici.

LAINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără niciun rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

lainic, ~ă [At: CIHAC, II, 551 / Pl: ~ici, ~ice / E: laie¹ + -nic] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) care umblă dintr-un loc în altul fără nici un rost Si: haimana, vagabond. 3-4 smf, a (Pop) (Persoană) leneșă Si: trândav. 5 a (Mol) Rătăcitor. 6 smf (Mol) Copil obraznic și alintat. 7 a (Reg; d. mers) Încet. 8 a (Reg; d. mers) Furișat.

lăinici vi [At: NEGRUZZI, S. I, 220 / Pzi: ~cesc / E: lainic] (Pop) 1 vi A umbla fără rost Si: a hoinări, a vagabonda. 2 vr A se obrăznici. 3 vr A se alinta.

LAINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără nici un rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

LAINIC, -Ă, lainici, -e, s. m. și f. (Mold.) Om care umblă fără nici un rost, fără nici o treabă; pierde-vară. Pînă-n sară am și colindat mai tot satul; ba și pe la scăldat am tras o raită cu prietenul meu Chiriac a lui Goian, un lainic și un pierde-vară ca și mine. CREANGĂ, A. 16.

LĂINICI, lăinicesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A umbla de colo pînă colo fără rost, a bate drumurile, a hoinări. Cîteodată, cînd sînt fără treabă, îmi place a lăinici pe ulițe, sau – cum se zice – a număra pavelele. NEGRUZZI, S. I 320.

A LĂINICI ~esc intranz. pop. 1) A fi lainic; a hoinări; a vagabonda. 2) fig. pop. A merge din loc în loc fără nici un scop; a hoinări; a vagabonda; a rătăci. /Din lainic

lainic a. Mold. rătăcitor: pasăre lainică. ║ m. vagabond: un lainic și un pierdevară CR. [V. laie].

lăinicì v. Mold. a vagabonda: îmi place a lăinici pe uliți NEGR.

láĭnic, -ă adj. (d. laĭe 1). Est. ș. a. Laĭdac, rătăcitor, hoĭnar, haĭmana, vagabond.

lăĭnicésc v. intr. (d. laĭnic). Est. Umblu laĭnic, hoĭnăresc, rătăcesc, lăĭdăcesc, vagabondez.

lainic (reg.) s. m., pl. lainici

lăinici (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăinicesc, 3 sg. lăinicește, imperf. 1 lăiniceam; conj. prez. 1 sg. să lăinicesc, 3 să lăinicească

lainic (reg.) s. m., pl. lainici

lăinici (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăinicesc, imperf. 3 sg. lăinicea; conj. prez. 3 să lăinicească

lainic s. m., pl. lainici

lăinici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăinicesc, imperf. 3 sg. lăinicea; conj. prez. 3 sg. și pl. lăinicească

LAINIC adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.

LAINIC s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

LĂINICI vb. v. alinta, cocoli, hoinări, obrăznici, răsfăța, răzgâia, vagabonda.

lainic adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.

lainic s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.

lăinici vb. v. ALINTA. COCOLI. HOINĂRI. OBRĂZNICI. RĂSFĂȚA. RĂZGÎIA. VAGABONDA.

Lainici, m-re în satul Sâmbotin, com. Schela, jud. Gorj, înființată de călugări la începutul sec. 15. Bis. actuală, clădită de mai mulți boieri în timpul lui Ioan Gheorghe Caragea (1812-1818), reprezintă un remarcabil ansamblu de pictură murală, cu rămășițe ale tradițiilor postbrâncovenești. Fațadele sunt decorate cu o friză de panouri pictate, reprezentând figuri de sfinți și de profeți.

LAINICI, defileu și trecătoare în Carpații Meridionali, între M-ții Parâng la E și M-ții Vâlcan la V, pe valea Jiului, la 513 m alt. Defileul, cu o lungime de 30 km, este străbătut de șoseaua construită în sec. 19, și de calea ferată (29 km) Bumbești-Livezeni (inaugurată în 1948), care trece prin 39 tuneluri, făcând legătura între depr. Petroșani și Oltenia. În perimetrul defileului L., în arealul satului Pleșa, se află mănăstirea Lainici (de călugări) cu biserica având hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (18 m lungime și 8 m înălțime), ctitorie boierească din anii 1812-1817, care păstrează picturi murale interioare de factură postbrâncovenească. Renovată în 1984. Muzeu cu colecții de icoane, cărți vechi, obiecte de cult ș.a.