căutare avansată
13 definiții pentru „lacheu”   declinări

LACHÉU, lachei, s. m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din fr. laquais.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

LACHÉU, lachei, s. m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din fr. laquais.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

lachéu s. m., art. lachéul; pl. lachéi, art. lachéii
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LACHÉU s. v. valet.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LACHÉU s. v. slugoi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LACHÉU ~i m. 1) Servitor la curțile boierești; valet; fecior. 2) fig. Persoană josnică și servilă; slugoi. /<fr. laquais
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LACHÉU s.m. 1. Fecior, servitor îmbrăcat în livrea (în casele aristocrate feudale și burgheze). 2. (Fig.; peior.) Servitor, unealtă a intereselor cuiva (mai ales a claselor stăpânitoare). [< fr. laquais].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LACHÉU s. m. 1. servitor îmbrăcat în livrea. 2. (fig.) om slugarnic, servil. (< fr. laquais)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LACHÉU, lachei, s. m. 1. (În societatea burghezo-moșierească) Servitor, fecior de casă, care poartă livrea. Bărbatul meu, principele, este abonat la cîteva ziare; nu le citește niciodată, le citesc lacheii. BOLINTINEANU, O. 443. 2. Fig. (Cu sens peiorativ) Persoană care se face unealta intereselor claselor stâpînitoare; slugoi. Colonia­liștii și lacheii lor din Indochina recurg la diferite provocări. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2972.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

lachéu s. m., art. lachéul; pl. lachéi, art. lachéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lachéu (lachéi), s. m. – Valet. Fr. laquis, cf. it. lacchè, rus. lakej (Sanzewitsch 205).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

lacheu m. servitor în livrea (= fr. laquai).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

*lachéŭ m. (fr. laquais, d. sp. lacayo, lacheu). Servitor în livrea. Fig. Om servil: un ministru care se înconjurase de lacheĭ. V. fecĭor, cĭocoĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink