LACHEU, lachei, s. m. 1. (În societatea burghezo-moșierească) Servitor, fecior de casă, care poartă livrea. Bărbatul meu, principele, este abonat la cîteva ziare; nu le citește niciodată, le citesc lacheii. BOLINTINEANU, O. 443. 2. Fig. (Cu sens peiorativ) Persoană care se face unealta intereselor claselor stăpînitoare; slugoi. Colonialiștii și lacheii lor din Indochina recurg la diferite provocări. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2972.