KÁMĂ s.f. (Geol.) Formă de relief izolată la partea superioară a unei delte, cu aspect neted, care ia naștere datorită sedimentării fluviatile sau lacustre a materialului detritic între o masă de gheață stagnantă și versanții văii. [< engl. kame < cuv. scoțian].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
KÁMĂ s.f. Formă de relief izolată în partea superioară a unei delte, cu aspect neted, care ia naștere datorită sedimentării fluviatile sau lacustre a materialului detritic între o masă de gheață stagnantă și versanții văii. (din engl. kame < scoț. kame = pieptene < engl. med. (de N) camb = pieptene < engl. veche)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
KAMA (KAMADEVA) (în mitologia vedică), zeul dragostei, personificarea dorinței și a desfătării. Atributele sale fundamentale sunt simbolizate prin cele două soții: Prῑti sau Māyāvatῑ (Iubirea, Prietenia) și Ráti (Voluptatea). Reprezentat ca un adolescent frumos, călărind un papagal și însoțit de alaiul fecioarelor cerești; înarmat cu un arc cu săgeată din flori. Sub egida lui ar fi fost scrise în Antichitate tratatele „Kāmasūtra” și „Kāmatāntra” despre arta sau știința dragostei. Potrivit legendei, a fost transformat în cenușă de Șiva devenind astfel acorporal.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
káma s. f. Sistemul teologic al islamismului sunnit, întemeiat de Al-Așari (873-935). – Din fr. kama.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Kama, zeul iubirii în mitologia vedică, un fel de Cupidon roman, reprezentat ca un tânăr frumos și înarmat cu un arc, a cărui coardă este formată din numeroase albine, iar ca săgeți are pene și flori.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink