jurământ s.n. 1 (de obicei constr. cu vb. „a ține”, „a respecta”, „a călca”) legământ, <înv. și reg.> făgădaș, făgădeț, juruință, <reg.> jur³, <înv.> făgăduință, jurare. S-a supărat pe el pentru că nu și-a ținut jurământul. 2 (jur.; în legislațiile care admit jurământul ca mijloc de probă) jurământ fals = jurământ mincinos = sperjur, <înv.> sperjurare, <grec.; înv.> epiorchie. O persoană este pedepsită de lege pentru jurământ fals.