jupân sm [At: COD. VOR. 153 / V: (reg) giupăn, giu~, ~pâr^[1] / Pl: ~i / E: nct] (Înv) 1 Titlu de politețe dat în țările române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte. 2 Persoană care purta titlul de jupân (1). 3 (Pan, în orațiile de nuntă) Titlu de politețe dat vornicelului. 4 Persoană care purta titlul de jupân (3). 5 (Pex) Titulatură pusă înaintea numelui oricăror personaje de seamă din ierarhia socială, înaintea numelui marilor proprietari, al boierilor etc. 6 (Irn) Om scăpătat, dar mândru. 7 (Pop; îe) ~ frige-linte Persoană care vrea să facă pe boierul. 8 (Irn; fam) Titlu dat cu scopul de a diminua prestigiul unui personaj de seamă. 9 (Pgn; dov) Titlu de respect echivalând cu „domn”, „cucon”. 10 Persoană care purta titlul de jupân (9). 11 Termen de adresare față de o persoană de condiție superioară. 12 (Reg) Cântăreț în strană. 13 (Îrg) Termen de adresare folosit de țăranii români în raport cu sașii. 14 (Îrg) Termen de adresare folosit de țărani în raport cu negustorii străini. 15 Patron, considerat în raport cu angajații săi. 16 (Mol; înv; irn) Termen cu care românii se adresau evreilor. 17 Persoană de condiție socială superioară în raport cu una de condiție inferioară. 18 (Irn; fig) Titulatură la adresa dracului sau a unor animale personificate. 19 (Mol; îoc slugă, argat, servitor) Stăpân. 20 (Înv) Titlu de respect folosit de soție în raport cu soțul. 21 (Pex; irn) Bărbat. 22 (Pex; înv; irn) Amant. 23 (Mol) Bade. 24 (Mol) Moșneag. 25-26 (Reg) Jupan (1-2). corectat(ă)