judecătorie sf [At: PRAVILA (1814), 8 / Pl: ~ii / E: judecător + -ie] 1 Instituție judecătorească având competența de a soluționa, în primă sau în ultimă instanță, anumite pricini prevăzute de lege. 2 Clădire unde se află judecătoria (1) Si: tribunal. 3 Autoritate judiciară. 4 (Spc; iuz; îs) ~ de pace (sau de ocol) Primă treaptă a ierarhiei judiciare, cu atribuții bine definite și limitate. 5 (Înv; îs) ~ comunală Instituție judiciară în comune, compusă din primar și doi jurați. 6-9 (Rar) Profesie de judecător (1-4).