Definiția cu ID-ul 500467:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
joben (jobene), s. n. – Pălărie bărbătească înaltă, cilindru. De la Jobin, pălărier francez stabilit în București la jumătatea sec. XIX (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 221). – Der. înjobenat, adj. (cu joben).