jilip, jilipuri, (jlip, jlibd, șlip), s.n. – (reg.) 1. Jgheabul pe care curge apa la moară (ALR, 1956: 155). Porțiune făcută din scânduri, de la stavilă până la moară, pe care vine apa; uluc (Felecan, 1983). (Trans. Nord). 2. Construcție solidă, fixă, utilizată pentru scoaterea din pădure a lemnului rotund: „Jilipurile se confecționau din lemn decojit, suspendate pe stâlpi puternici, înfipți în pământ sau ancorate direct pe pământ. Prin forma trapezoidală în secțiune, precum și prin înclinare, ele permiteau curgerea apei și alunecarea lemnului” (Dăncuș, 1996: 66). – Din magh. zsilip „stăvilar; ecluză” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).