jgheab s.n. 1 adăpătoare, troacă, uluc, teică¹, <înv. și reg.> covată, scoc, lăturar, moldă, piuă, vălău. A pus apă în jgheab pentru a bea caii. 2 (constr.) burlan, uluc, șipot, țurloi, țurțur, țuțuroi. Pe jgheab curge apa de la izvor sau de la cișmea. 3 rigolă. În grădina de zarzavat a făcut mai multe jgheaburi care să-i servească la udat. 4 (constr.) streașină, <înv. și reg.) scoc, apărătoare (v. apărător), cetârnă, plasă¹, poaltă, poiată, streșinar, țurană. La acoperișul casei are jgheaburi pentru scurgerea apei de ploaie. 5 (la moara de apă) scoc, uluc, burlan, lăptoc, șipot, hadă, padină, pod¹, slobozitoare (v. slobozitor), ton³, vălău, <înv.) hamza. Prin jgheab curge apa care pune în mișcare roata morii. 6 (vit.) călcătoare (v. călcător), lin¹, <reg.>putină. În jgheab se zdrobesc strugurii. 7 (reg.) v. Coșciug. Sarcofag. Sicriu. 8 (tehn.; înv.) v. Canal. Conductă. Tub. 9 (anat.; arg.) v. Stomac.