jefuitor, -oare s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. prădător, spoliator, <rar> pleșcan, <reg.> jacaș, jăpcan, jăpcaș, <înv.> pleșcaș, pleșcuitor, pradnic, prădaș, <fig.; înv.> dezbrăcător. Jefuitorii sunt pedepsiți prin lege. 2 adj. prădalnic. În vechime, barbarii năvăleau în bande jefuitoare.