IZOLATOR, -OARE, izolatori, -oare, adj. Care izolează. Stratul de aer izolator dintre cele două geamuri ale ferestrei. ♦ (Substantivat, n.) Corp rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă confecționată dintr-un material rău conducător de electricitate, servind la izolarea unui conductor față de pămînt sau față de diverse instalații.