14 definiții pentru «izolator»   declinări

IZOLATÓR, -OÁRE, izolatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care izolează, 2. S. n. Corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintr-un astfel de material. care servește la izolare. – Din fr. isolateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOLATÓR1 ~oáre ( ~óri, ~oáre) Care izolează. /<fr. isolateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOLATÓR2 ~oáre n. 1) Piesă produsă dintr-un material rău conducător de electricitate sau căldură și folosită la izolarea unui conductor. 2) Salon pentru izolarea bolnavilor contagioși. /<fr. isolateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOLATÓR, -OÁRE adj. Care izolează, dielectric. // s.n. Corp rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă făcută dintr-un material izolant. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. isolateur, germ. Isolator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOLATÓR1, -OÁRE adj., s. n. (corp, material) rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă dintr-un astfel de material. (< fr. isolateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOLATÓR2, -OÁRE s. m. f. muncitor specializat în izolarea țevilor cu vată de sticlă sau în turnarea smoalei pe acoperișurile blocurilor și acoperirea ei cu carton pânzat. (< izola + -tor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOLATÓR adj. 1. v. despărțitor. 2. v. izolant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

izolatór adj. m., pl. izolatóri; f. sg. și pl. izolatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

izolatór s. n., pl. izolatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

izolatór s. m., pl. izolatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*izolatór, -oáre adj. Care izolează: sticla e un corp izolator al electricitățiĭ. S. n., pl. e. Aparat (de ordinar de porțelan smălțuit) care servește la izolarea electricitățiĭ, cum e, de ex., la sîrmele telegrafice.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

izolatoáre s. f., pl. izolatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

izolator, izolatori s. m. (intl.) gardian, subofițer de poliție.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOLATOR bulău, bulgăr, camera de gândire, la munte, mititica, stațiune de la munte.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink