IZOBÁR, -Ă (< fr. {i}; {s} gr. isobares „de aceeași greutate”) adj., s. f. 1. Adj. (FIZ.; despre atomi) Care au aceleași numere de masă, însă diferă prin numerele atomice, aparținând deci unor elemente chimice diferite. 2. Adj. (FIZ.; despre transformări de stare) În decursul căreia presiunea rămâne constantă. 3. S. f. (FIZ.) Curbă care prezintă pe o diagramă de stare o transformare izobară (2). 4. Adj. Linie (sau curbă) i. (și substantivat, f.) = linie care unește pe hărțile climatologice puncte de egală presiune atmosferică, după ce aceasta a fost redusă la nivelul mării; din repartiția acestor linii rezultă ariile de înaltă presiune (anticicloni) și de joasă presiune (cicloni).