ISTORIOGRAFIE s.f. Disciplină care studiază scrierile istoriografice; știința istoriei (2) [în DN]; (p. ext.) totalitatea scrierilor istorice dintr-o anumită țară sau dintr-o anumită epocă. ◊ Istoriografie literară = totalitatea lucrărilor științifice avînd ca obiect studiul istoriei unei literaturi. [Pron. -ri-o-. / < fr. historiographie].