ispravnic [At: VARLAAM, C. 25/1 / V: ~amn~ / Pl: ~ici / E: rs исправник] (Înv) 1 sm Persoană aflată într-o funcție de conducere (logofăt, vornic, hatman) Si: căpetenie, cârmuitor, comandant, conducător, șef. 2 sm (Spc) Guvernator. 3 sm (Reg; șîs ~ de curte) Administrator. 4 sm (Reg; îas) Inspector. 5 sm (Jur) Persoană care acționează în numele cuiva Si: mandatar, procurator, reprezentant. 6 sm (Îe) A fi cuiva ~ A îndeplini o misiune în interesul cuiva. 7 sm Păzitor. 8 sm Moștenitor. 9 sm Persoană căreia i s-a încredințat strângerea dărilor într-un județ. 10 am (Trs; sst; d. oameni) Harnic.