11 definiții pentru «ispravnic»   declinări

ISPRÁVNIC, ispravnici, s. m. Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut. – Din bg. izpravnik, rus. ispravnik.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPRÁVNIC, ispravnici, s. m. Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut. – Din bg. izpravnik, rus. ispravnik.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

isprávnic s. m., pl. isprávnici
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPRÁVNIC s. (IST.) (înv.) staroste. (~ domnesc.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPRÁVNIC s. v. administrator, epitrop, intendent, împuternicit, logofăt, mandatar, prefect, reprezentant, tutore, vătaf.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPRÁVNIC ~ci m. înv. 1) Dregător care avea în răspunderea sa îndeplinirea poruncilor domnești. 2) Conducător al unui județ sau ținut. [Sil. is-prav-] /<bulg. izpravnik
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

isprávnic s. m., pl. isprávnici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

isprávnic2, adj. m. (reg.) de ispravă, harnic.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ispravnic m. od. (azi iron. și pop.) prefect, numit și cârmuitor. [Slav. ISPRAVĬNIKŬ].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

isprávnic m. (vsl. ispravĭnikŭ, d. ispraviti, a conduce). Vechĭ. Administrator. Mandatar, reprezentant. Tutor, epitrop. Moștenitor, legatar. Maĭ pe urmă, administrator de județ, prefect (ispravniciĭ eraŭ puși supt [!] marele vistier și aŭ fost introdușĭ în Țara Românească de Neculaĭ Mavrocordatu, primu domn Fanariot, în locu căpitanilor și judeților [!] din ainte [!], numițĭ în Moldova pîrcălabĭ și șoltujĭ. Așezămîntu ispravnicilor trecu apoĭ în Moldova. Șăin. I, 182). V. boĭer, zapciŭ, pomojnic, clucer.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ISPRÁVNIC (‹ bg., rus.) s. m. 1. (În sec. 15-18, în Țara Românească) Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească. 2. (În sec. 18-19, în Moldova și Țara Românească). Dregător însărcinat cu conducerea unui județ sau a unui ținut.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink