Definiția cu ID-ul 499939:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
irmilic (irmilici), s. m. – Înv., monedă turcească de argint, care valora la început 20 de piaștri. – Megl. irmiloc. Tc. irmilik (Șeineanu, II, 228; Lokotsch 958), din tc. irmi „douăzeci”, cf. bg. irmilik. Este cuvînt identic cu icosar. Sec. XIX, înv.