IPOTEZĂ (< fr. hypothèse < gr. hypothesis ceea ce este pus dedesubt) Figură de stil, folosită îndeosebi în oratorie. Supoziție a unui lucru posibil sau nu. Ex. Apărarea, prin ipoteză, a lui Demostene împotriva lui Eschine: „Dacă într-o lumină profetică, atenienii ar putea să citească în cartea viitorimii și să prevadă întîmplările ce ne așteaptă; dacă și tu, Eschine, ai putea să le prevestești cu răsunătorul tău glas, Atena, chiar în asemenea împrejurări, ar fi trebuit să facă ceea ce a făcut, de a fi respectat slava sa, strămoșii săi și grozava judecată a urmașilor.”