ipostază sf [At: MINEIUL (1776), 246 / V: (înv) ~as sn / Pl: ~ze / E: fr hypostase, ngr ὑπόστασις] 1 (La Platon) Fiecare dintre cele trei substanțe spirituale (individul, intelectul și sufletul) care împreună cu materia constituie lumea inteligibilă. 2 (Tlg) Fiecare entitate a trinității. 3 Stare în care se găsește cineva sau ceva. 4 Fază de transformare în care ajunge cineva sau ceva. 5 (Grm) Schimbare a categoriei gramaticale. 6 Aspect.