căutare avansată
10 definiții pentru „ipohondrie”   declinări

IPOHONDRÍE, ipohondrii, s. f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s. f.] – Din fr. hypocondrie.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IPOHONDRÍE, ipohondrii, s. f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s. f.] – Din fr. hypocondrie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ipohondríe s. f., art. ipohondría, g.-d. art. ipohondríei; pl. ipohondríi, art. ipohondríile
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IPOHONDRÍE s. (MED.) (rar) ipocondrism.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. ipocondrie (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

IPOHONDRÍE ~i f. Stare patologică caracterizată printr-o teamă exagerată și obsesivă de boli. [G.-D. ipohondriei; Sil. -hon-dri-e] /<fr. hypocondrie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. ipocondrie (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

IPOHONDRÍE s.f. Teamă exagerată de a nu contracta o boală; obsesie, idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală. [Var. ipocondrie s.f. / < fr. hypocondrie, cf. gr. hypochondria].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IPOHONDRÍE s. f. sindrom morbid prin teamă exagerată și obsesivă de boli. (< fr. hypocondríe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IPOHONDRÍE, ipohondrii, s. f. Dezechilibru nervos manifestat prin teama exagerată de a contracta o boală sau prin ideea fixă că suferi de o boală pe care în reali­tate n-o ai. V. neurastenie. Am niște nevralgii intercostale, cari mă bagă-n fel de fel de ipohondrii. CARAGIALE, O. VII 55. M-am uscat îți zic... și de nu m-oi porni degrabă... să știi că-mi vine ipohondrie. ALECSANDRI, T. I 198. – Variantă: ipocondríe (NEGRUZZI, S. I 207) s. f.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ipohondríe s. f., art. ipohondría, g.-d. art. ipohondríei; pl. ipohondríi, art. ipohondríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. ipocondrie (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

*ipohondríe f. (d. ipohondriac, fiindcă se credea că ipohondria provine din turburarea [!] ipohondrĭuluĭ). Afecțiune nervoasă care te face să te crezĭ bolnav fără să fiĭ și, din cauza asta, să fiĭ posomorît și supărăcĭos.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink