IPOHONDRIE, ipohondrii, s. f. Dezechilibru nervos manifestat prin teama exagerată de a contracta o boală sau prin ideea fixă că suferi de o boală pe care în realitate n-o ai. V. neurastenie. Am niște nevralgii intercostale, cari mă bagă-n fel de fel de ipohondrii. CARAGIALE, O. VII 55. M-am uscat îți zic... și de nu m-oi porni degrabă... să știi că-mi vine ipohondrie. ALECSANDRI, T. I 198. – Variantă: ipocondrie (NEGRUZZI, S. I 207) s. f.