INVERTÓR (< engl.) s. n. 1. (ELT.) Mutator care transformă direct curentul electric continuu și curent electric alternativ, fără a utiliza o altă formă de energie intermediară; ondulor. Se utilizează în transportul energiei electrice, în tracțiunea electrică, în electrotehnică și automatizări. 2. (INFORM.) Circuit logic al unui calculator electronic care transformă, la ieșire, semnalul de intrare în inversul său; este echivalent cu operația logică de negare.