Definiția cu ID-ul 15386:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTRIGA, intrig, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. Intranz. (Înv.) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din fr. intriguer, it. intrigare.