INTRIGÁ, intríg, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. Intranz. (Înv.) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din fr. intriguer, it. intrigare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A INTRIGÁ intríg 1. tranz. A pune pe gânduri, trezind curiozitatea, suspiciunea sau îngrijorarea. 2. intranz. A face intrigi; a recurge la intrigi. [G.-D. intrigii; Sil. in-tri-] /<fr. intriguer, lat. intrigare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INTRIGÁ vb. I. 1. tr. A neliniști, a stârni curiozitatea cuiva. 2. intr. (Rar) A face intrigi; a unelti, a complota. [P.i. intríg și -ghez. / < fr. intriguer, cf. lat. intricare – a încurca].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INTRIGÁ vb. I. tr. a neliniști, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria. II. intr. a face intrigi; a unelti, a complota. (< fr. intriguer, it. intrigare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INTRIGÁ vb. v. îngrijora.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INTRIGÁ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
intrigá vb., ind. prez. 1 sg. intríg, 3 sg. intrígă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÍNTRIGĂ, intrigi, s. f. 1. Acțiune (ascunsă) care folosește mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire. 2. Schemă generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor opere literare. – Din fr. intrigue.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÍNTRIGĂ ~gi f. 1) Acțiune reprobabilă, întreprinsă pe ascuns pentru a stârni vrajba sau a zădărnici ceva; uneltire. 2) Ansamblu de evenimente și conflicte principale care constituie subiectul unei lucrări artistice. /<fr. intrigue, germ. Intrige
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÍNTRIGĂ s.f. 1. Uneltire (secretă) care folosește mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru. ♦ Vrajbă, zâzanie. 2. Parte a subiectului care determină cursul acțiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucnește conflictul. [< fr. intrigue].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÍNTRIGĂ s. f. 1. uneltire care folosește mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru. ◊ vrajbă. 2. parte a subiectului care determină cursul acțiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucnește conflictul. (< fr. intrigue)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÍNTRIGĂ s. 1. mașinație, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și reg.) marghiolie, (Munt. și Olt.) școală, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) marafet, tehnă, tocmeală, umblet, zavistie, (fam.) tertip, (fig.) manevră, manoperă, urzeală, (fig. rar) mreajă, rețea, tramă, țesătură, (fam. fig.) mâncătorie, panglicărie, sforărie. (Umblă cu tot felul de ~i.) 2. v. complot. 3. v. acțiune.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
intrígă (íntrigi), s. f. – 1. Uneltire. – 2. Schemă care reprezintă subiectul unei opere literare. – Var. (pop.) intrică. Mr. intrigă. Fr. intrigue; var., prin intermediul ngr. ἴντριγϰα (Graur, BL, VI, 154), cf. bg. intriga. – Der. intriga, vb. (a face intrigi); intrigant, s. f., din fr.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
íntrigă s. f., g.-d. art. íntrigii; pl. íntrigi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*intríg, a -á v. tr. (fr. intriguer, d. it. intrigo, -áre, care vine d. lat. intrico, -áre, încurc, încîlcesc. V. in-ex-tric-abil, stric). Fac intrigĭ. A te intriga ceva, a-țĭ da de gîndit, a te încurca din cauză că nu ți-l explicĭ: această scrisoare mă intrigă. – Și -ghéz, -găm ș. a.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*íntrigă f., pl. ĭ (ngr. intrigka, fr. intrigue, d. it. intrigo, subst. verbal d. intrigare, a intriga; sp. pg. intriga, intrigă. V. stric). Uneltirĭ ascunse ca să reușească orĭ să cadă o afacere. Incidentele care formează nodu uneĭ pĭese teatrale. – Maĭ bine -ígă. V. sforărie.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INTRIGĂ iudalâc, îmbârligătură, lucrătură, panglicărie, strâmbă, șulfărie.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink