opțiuni
  • info
2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

INTIMARE, intimări, s. f. (Jur.) Acțiunea de a intima și rezultatul ei; avertizare. – V. intima.

INTIMARE, intimări, s. f. (Jur.) Acțiunea de a intima și rezultatul ei; avertizare. – V. intima.

intimare sf [At: DA ms / Pl: ~mări / E: intima] (Jur; rar) Cerere prin care o persoană se apără împotriva motivelor invocate de partea care a folosit o cale de atac împotriva unei sentințe judecătorești.

INTIMARE s.f. Acțiunea de a intima și rezultatul ei; avertizare, punere în vedere. [< intima].

INTIMA, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere. 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare.

INTIMA, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere. 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare.

intima vt [At: DA ms / V: ~mia / Pzi: ~mez / E: fr intimer, lat intimare] (Jur; rar) A se apăra împotriva motivelor invocate de partea care a folosit o cale de atac împotriva unei sentințe judecătorești.

intimia v vz intima

* INTIMA (-imez) vb. tr. 1 A da (o poruncă), a porunci: ~ ordinul de a pleca 2 ⚖️ A chema, a cita în fața unei Curți de Apel [fr.].

INTIMA vb. I. tr. 1. A pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (Jur.) A chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. [< lat. intimare, cf. fr. intimer].

INTIMA vb. tr. 1. a pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (jur.) a chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. (< fr. intimer, lat. intimare)

intimà v. 1. a declara cu autoritate: a intima un ordin; 2. a cita înaintea unei Curți de apel.

*intimațiúne f. (lat. intimátio, -ónis). Acțiunea de a intima. – Și -áție și -áre.

*intiméz v. tr. (lat. intimo, -áre, d. intimus, intim). Notific cu autoritate: a intima cuĭva un ordin. Jur. Chem la judecată p. apel.

Ortografice DOOM

intimare s. f., pl. intimări

intima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intimez, 3 intimează; conj. prez. 1 sg. să intimez, 3 să intimeze

intima (a ~) vb., ind. prez. 3 intimează

intima vb., ind. prez. 1 sg. intimez, 3 sg. și pl. intimează

Intrare: intimare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intimare
  • intimarea
plural
  • intimări
  • intimările
genitiv-dativ singular
  • intimări
  • intimării
plural
  • intimări
  • intimărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: intima
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intima
  • intimare
  • intimat
  • intimatu‑
  • intimând
  • intimându‑
 singular plural
  • intimează
  • intimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intimez
 (să)
  • intimez
  • intimam
  • intimai
  • intimasem
a II-a (tu)
  • intimezi
 (să)
  • intimezi
  • intimai
  • intimași
  • intimaseși
a III-a (el, ea)
  • intimează
 (să)
  • intimeze
  • intima
  • intimă
  • intimase
plural I (noi)
  • intimăm
 (să)
  • intimăm
  • intimam
  • intimarăm
  • intimaserăm
  • intimasem
a II-a (voi)
  • intimați
 (să)
  • intimați
  • intimați
  • intimarăți
  • intimaserăți
  • intimaseți
a III-a (ei, ele)
  • intimează
 (să)
  • intimeze
  • intimau
  • intimară
  • intimaseră
intimia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intimare, intimărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi intima DEX '09 DEX '98 DN

intima, intimezverb

științe juridice
  • 1. A face cunoscut, a pune în vedere. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: notifica
  • 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.