10 definiții pentru intima
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTIMA, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere. 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare.
INTIMA, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere. 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
intima vt [At: DA ms / V: ~mia / Pzi: ~mez / E: fr intimer, lat intimare] (Jur; rar) A se apăra împotriva motivelor invocate de partea care a folosit o cale de atac împotriva unei sentințe judecătorești.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTIMA vb. I. tr. 1. A pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (Jur.) A chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. [< lat. intimare, cf. fr. intimer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTIMA vb. tr. 1. a pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (jur.) a chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. (< fr. intimer, lat. intimare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
intimà v. 1. a declara cu autoritate: a intima un ordin; 2. a cita înaintea unei Curți de apel.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
intimia v vz intima
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*intiméz v. tr. (lat. intimo, -áre, d. intimus, intim). Notific cu autoritate: a intima cuĭva un ordin. Jur. Chem la judecată p. apel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
intima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intimez, 3 intimează; conj. prez. 1 sg. să intimez, 3 să intimeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
intima (a ~) vb., ind. prez. 3 intimează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
intima vb., ind. prez. 1 sg. intimez, 3 sg. și pl. intimează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
intima, intimezverb
- 1. A face cunoscut, a pune în vedere. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: notifica
- 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- intimer DEX '09 DEX '98 DN
- intimare DEX '09 DEX '98 DN