INSURGÉNT, -Ă, insurgenți, -te, s. m. și f. Persoană care participă activ la o insurecție. ♦ Spec. Nume dat coloniștilor americani care s-au ridicat împotriva Angliei în sec. XVIII. – Din lat. insurgens, -ntis, germ. Insurgent, engl., fr. insurgents.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSURGÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care participă la o insurecție. /<lat. insurgens, ~ntis, germ. Insurgent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSURGÉNT, -Ă s.m. și f. Participant la o insurecție; răsculat; (spec.) nume dat coloniștilor americani care s-au ridicat împotriva Angliei în sec. XVIII. [Cf. fr. insurgé, it. insurgente].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSURGÉNT, -Ă s. m. f. participant la o insurecție. (< lat. insurgens, germ. Insurgent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INSURGÉNT adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

insurgént s. m., pl. insurgénți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*insurgént, -ă adj. (lat. insúrgens, -éntis, part. d. insúrgere, a te revolta). Revoltat, rebel, răsculat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink