INOVAȚIE, inovații, s. f. Noutate, schimbare, prefacere, modificare. Inovația poetică este însă condiționată de faptul lingvistic comun. VIANU, S. 8. Nu ne plac inovațiile nepotrivite cu natura limbii. NEGRUZZI, S. I 348. (În forma inovațiune) În ideologia junimistă vorbește instinctul reacționar, tendința de rezistență la inovațiuni. IBRĂILEANU, SP. CR. 99. ♦ (Tehn.) Invenție aplicată la un sistem tehnic sau într-o operație tehnică, cu scopul măririi productivității muncii și al îmbunătățirii condițiilor de lucru. Inovație în tehnica tăierii metalelor. ▭ Inovațiile și raționalizările aplicate și generalizate constituie o importantă rezervă internă de sporire a producției, de realizare de economii de materii prime și materiale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2786. În sectorul industriei ușoare, de asemeni, numărul inovațiilor realizate este considerabil. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 201, 1/7. – Variantă: (învechit) inovațiune (pronunțat -ți-u-) s. f.