11 definiții pentru „ingratitudine”   declinări

INGRATITÚDINE, ingratitudini, s. f. Însușirea de a fi ingrat; purtarea, atitudinea omului ingrat; nerecunoștință. – Din fr. ingratitude, lat. ingratitudo, -inis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INGRATITÚDINE, ingratitudini, s. f. Însușirea de a fi ingrat; purtarea, atitudinea omului ingrat; nerecunoștință. – Din fr. ingratitude, lat. ingratitudo, -inis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ingratitúdine s. f., g.-d. art. ingratitúdinii; pl. ingratitúdini
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INGRATITÚDINE s. nerecunoștință, (înv.) nemulțumire. (~ față de cineva.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Ingratitudine ≠ gratitudine
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INGRATITÚDINE f. Caracter ingrat; lipsă de recunoștință; nerecunoștință. [G.-D. ingratitudinii; Sil. in-gra-] /<fr. ingratitude, lat. ingratitudo, ~inis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INGRATITÚDINE s.f. Însușirea de a fi ingrat; nerecunoștință. [Cf. fr. ingratitude, lat. ingratitudo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INGRATITÚDINE s. f. atitudinea celui ingrat; nerecunoștință. (< fr. ingratitude, lat. ingratitudo)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ingratitúdine s. f. → gratitudine
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ingratitudine f. nerecunoștință.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*ingratitúdine f. (lat. in-gratitúdo, -údinis. V. gratitudine). Defectu de a fi ingrat. Faptă de om ingrat: Atenieniĭ arătară (comiseră) o adîncă ingratitudine față de Focione.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink