11 definiții pentru nerecunoștință

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NERECUNOȘTINȚĂ s. f. Lipsă de recunoștință; faptul, însușirea de a fi nerecunoscător; ingratitudine. – Pref. ne- + recunoștință.

nerecunoștință sf [At: POLIZU / Pl: ~țe / E: ne- + recunoștință] Lipsă de recunoștință Si: ingratitudine.

NERECUNOȘTINȚĂ s. f. Lipsă de recunoștință; faptul, însușirea de a fi nerecunoscător; ingratitudine. – Ne- + recunoștință.

NERECUNOȘTINȚĂ, s. f. Lipsă de recunoștință, ingratitudine. Vreau numai să încerc pînă unde pot merge cu nerecunoștința. CARAGIALE, P. 122.

nerecunoștință f. lipsă de recunoștință.

* nerecunoștínță f., pl. e. Ingratitudine, lipsă de recunoștință.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nerecunoștință s. f., g.-d. art. nerecunoștinței

nerecunoștință s. f., g.-d. art. nerecunoștinței

nerecunoștință s. f., g.-d. art. nerecunoștinței

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NERECUNOȘTINȚĂ s. v. ingratitudine.

NERECUNOȘTINȚĂ s. ingratitudine, (înv.) nemulțumire. (~ față de cineva.)

Intrare: nerecunoștință
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nerecunoștință
  • nerecunoștința
plural
genitiv-dativ singular
  • nerecunoștințe
  • nerecunoștinței
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nerecunoștințăsubstantiv feminin

  • 1. Lipsă de recunoștință; faptul, însușirea de a fi nerecunoscător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vreau numai să încerc pînă unde pot merge cu nerecunoștința. CARAGIALE, P. 122. DLRLC
etimologie:
  • Prefix ne- + recunoștință. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.