INERT, -Ă, inerți, -te, adj. 1. Nemișcat, fără viață, neînsuflețit; p. ext. lipsit de vigoare, de vioiciune; moale. Masa inertă a unui corp. ▭ Bătrînul, inert, părea că doarme. BART, E. 337. Cînd mi-a dat mîna, mi-a lăsat-o... inertă într-a mea. IBRĂILEANU, A. 36. 2. (Fiz.; despre corpuri) Care are inerție; (despre masa corpurilor) care se referă la inerție și nu la gravitație. ♦ (Chim.; despre elemente sau substanțe) Lipsit de reactivitate față de alte substanțe.