INELAT, -Ă, inelați, -te, adj. (Despre păr) În formă de inele; buclat, cîrlionțat. Părul inelat să ți-l desprind din spelci. STANCU, C. 54. În barba-i inelată abia se presimți, ascunzîndu-se, un început de surîs. C. PETRESCU, R. DR. 9. ♦ (Rar, despre degete) Împodobit cu inele. Străinul surîse, scuturînd cu degetul inelat scrumul țigării. C. PETRESCU, A. 282. ♦ Viermi inelați = încrengătură de animale al căror corp este alcătuit dintr-un șir de inele (4).